Radiografia ruralului românesc, vs MODELUL BUCIUM. -Asociația « Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie », RPER – Fr și RPER – Ro

Radiografia ruralului românesc, vs MODELUL BUCIUM.

 

Asociaţia RPER - Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie

Asociaţia RPER - Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Asociația « Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie », RPER – Fr și RPER – Ro a analizat cauzele istorice care au dus la pauperizarea comunelor din țară și propun soluții de dezvoltare durabilă, începând cu SALVAREA PATRIMONIULUI RURAL NECLASIFICAT ,  încă existent, in situ, care poate deveni MOTORUL REVITALIZĂRII COMUNELOR, pe modelul francez, european, cu beneficii în domeniul cultural, economic și social (a se vedea activitatea fundației « La Fondation de Patrimoine », franceza).

 

Cătunele și satele din România, ca și localnicii, au trăit cele mai dramatice traume în timpul comunismului, de la colectivizările forțate -lansate în martie 1949 și oficial încheiate în 1962- continuând cu exodul din timpul industrializării țării, inițiat prin primul plan cincinal (1951-1955). Au supraviețuit sistematizării comuniste demarate în 1974 prin legea 58/29.10.1074 privind sistematizarea teritoriului, care a mutilat orașele și Bucureștiul, prevăzute la sfârșitul anilor 1980, cu ajutorul neprețuit al mobilizării Occidentului, prin acțiunile asociațiilor Opération Villages Roumains!

 

După decembrie 1989 însă, au rămas pradă capitalismului sălbatic timp de 25 de ani, până în prezent. Gospodăriile Agricole Colective (GAC), Cooperativele agricole de producție (CAP), Stațiile de mașini și tractoare (SMT) care aveau o bază tehnică necesară producției agricole, animaliere, cu mașini și utilaje agricole, cu irigații, au fost devastate și aduse în ruină.

 

În baza legii 18/1991, populația de la sate a recuperat proprietățile private , terenuri agricole, livezi, păduri, dar a fost lăsată fără sprijinul necesar în amonte și aval, financiar și logistic, pentru producerea și desfacerea produselor. Tineretul a fost nevoit să ia drumul emigrării în vederea găsirii unor locuri de muncă. Familii și mai ales copii au suferit din pricina rupturilor de tradiții, de restul familiei rămase acasă, și au trecut prin “ciurul” adaptărilor necesare de limbă și mentalități. Cu aceste sacrificii gigantice, cei plecați la lucru au întărit situația financiară a țării, trimițând bani celor rămași în țară.

 

Seniorii sunt cei ce au salvat autarhia locală. MĂRTURIE sunt ȘURELE, cele mai bine prezervate/întreținute din toate obiectele de patrimoniu rural.

 

România a devenit în 70 de ani, din grânarul Europei țara care importă 80% din produsele alimentare, altădată, chiar și pe timpul comunismului, exportatoare (desigur abuziv, lăsând populația pradă inaniției).

 

Populația (țăranii, care reprezintă 40% din populația țării, conform ultimului recensământ realizat în octombrie 2011, din care 75% trăiesc în situație precară – conf. studiului ICCV si IES 2012) și-a pierdut curajul și puterea de a ieși din griji. Nenumărați sunt cei ce și-au vândut pe nimic pământurile ca să mai poată supraviețui unei ierni.

 

Desigur, s-a uitat de bogăția inestimabilă a patrimoniului românesc rural, care a devenit marfă pentru comercianți specializați în relocări de case (în țară sau străinătate), de lemn vechi pentru parchet utilizat în restaurări în Occident, lemne de foc, sau au ajuns căzute în ruină. Excepția o reprezintă transmutarea îngrijită profesional în Muzee (Astra, Muzeele Satului, MȚR, …)

 

Nenumărate Fundații și Asociații se străduiesc să salveze și să pună în valoare Patrimoniul românesc clasificat. Greu! Administrația nu pare să-și fi schimbat perceptia si tratarea Patrimoniului nici după aderarea țării la UE.

 

Prin Modelul BUCIUM, Comuna Bucium, judetul Alba, al “Universității de Vară de restaurare de monumente si situri”- UdV, sub înaltul patronaj al Academiei Române, RPER  propune REPERTORIEREA științifică a PATRIMONIULUI RURAL, cu precădere a celui reprezentativ și memorial, în vederea stimulării reabilitărilor in situ, în tehnica de restaurare, cu reconceptualizări utile, clasarea ulterioară și introducerea sa în circuitul turistic cultural.

 

În paralel se urmărește reactualizarea Scolilor/Ateliere de meșteșuguri tradiționale, și deschiderea formațiilor intreprenoriale pentru tânăra generație actualmente în migrație aleatorie.

 

În urma primelor trei ediții UdV 2011, UdV 2012 si UdV 2013, organizate de către RPER în Comuna  s-a început si un studiu de caz, suplimentar, al proprietăților, deoarece succesiunile de 1/2/3 generații nu sunt legalizate și reprezintă una din cauzele majore ale distrugerii patrimoniului rural, cu scopul de a declanșa o legislație de exonerare a taxelor actuale.

 

Asociația a reusit prin eforturi private să reabiliteze în tehnici de restaurare o casp datată 1851, si are în program pentru UdV 2014 interventii urgente la casele selectate în cadrul unui concurs “Casa cea mai dighisită”, cu ajutorul cursantilor si voluntarilor locali.

 

 

Din observațiile de teren, și studii antropologice sumare, populația rurală este extrem de interactivă și dornică de recuperare a demnității și identității sale istorice.

În aprilie 2014, s-a organizat  ca epilog al Universitătilor de Vară Bucium, ATELIERE de PATRIMONIU RURAL & EXPO multimedia la MNTR, în speranța ca lumea patrimoniului va găsi calea spre patrimoniul rural.